w w w . t i o l t i u r . r o
” Satul meu de suflet, satul meu de dor”

„Intrând în sat într-o toigă,
De casa părintească-mi este dor,
Să-mi facă mama iar o mămăligă
Cu sămătișe și groștior ...”

Ascultă Radio Tioltiur:


Satul Tioltiur Monografie



Calinic Argatu
Arhiepiscop
al
Argeșului și Muscelului
Tioltiur 22 Iulie 2023



Binecuvântare pentru tioltiureni!

Calinic Argatu, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

    Când am primit vestea că, un Colectiv de inimoși din Tioltiur, doresc să scoată o Monografie a Satului, m-am bucurat din toată inima.

    Mare mi-a fost bucuria, să fiu poftit de a scrie câteva cuvinte, la începutul acestei lucrări, ce are importanța ei deosebită, atât pentru istoria spațiului de piatră de sub Chereș, care atunci când se întunecă, aduce ploaie, după vorba mătușii Irina Iușan, cât și pentru istoriografia pământului nostru românesc din Transilvania, cea mult martirizată în decursul secolelor.

    De asemenea, sunt bucuros, ca în viitoarea Monografie a localității Tioltiur să fie incluse capitole întregi, și oricât de multe - după pofta inimii - din cartea Toata vremea-si are vreme (scrisă de IPS Calinic), titlul luat tot din vorbele mătușii Irina Iușan.

    Sunt prea bucuros să-mi aduc aminte de Tioltiur, ba, spun din inimă, că nu l-am uitat nici o clipă de când l-am văzut prima oară în viață: luna Septembrie 1964.

    Era o toamnă blândă cu soare îmbietor, când, însoțit de fostul preot al Tioltiurului și Bârlei - Vasile Covalciuc - intram în noua parohie, cu oameni buni, harnici, plini de omenie și sfântă credință.

    M-a dus la primul epitrop David-David. Nu mai întâlnisem astfel de nume, sonor și Biblic. De două ori David! Chiar profetul David, cred că a pălit de invidie. aflând că la Tioltiur este un David la pătrat! Cam la pătrat, că vorba-i era cam sacadată, hotărâtă și cu miros de tutun și rotocoale de fum, ce îi întuneca privirea, mai ales atunci când nu-i plăcea persoana de alături.

    Ceea ce m-a impresionat rapid și sigur, a fost marea credință a tioltiurenilor și dorința lor de a avea o biserică nouă în satul lor, mai în centru, cum se cuvinea unor oameni gospodari și de treabă.

    Primul pas a fost temelia bisericii, ce s-a zidit pe vremea preotului Viorel Todea, mult lăudat, că era slujbaș și predicator iscusit, care nu a mai apucat să facă biserica, pentru ca a venit anul 1948, cu supărările pe tema religioasă. Materialele s-au risipit după ce preotul a plecat în alte zări.

    „Apoi, no, ăsta-i loc cu probleme! O parte a satului o vor aici, iar altă parte, mai în sus, îl aud pe David-David, pufăind liniștit pe nas. Să mergem, mai sus, să vedem un alt loc, mai bun, mai la mijloc”.

    Temelia bisericii era bine făcută. Se lucrase trainic. Mi-am dat seama că oamenii sunt foarte serioși. Știau ce voiau în cele religioase.

    Mergând prin sat, lumea se uita la noi cu bunăvoință, dar și cu oarecare curiozitate. Am ajuns la o ruină, mai în centrul satului.

    „- No, iată, domnule Părinte, aici este o ruină din biserica reformată. Ar fi bun locul, dar nu se aprobă de către Episcopia Reformatuș, că a fost ungurească”. M-am uitat atent la locul unde a fost o biserică de prin secolul XV. Ne-am continuat drumul la biserica de lemn, din coasta localității, la câteva sute de metri afară din sat, pentru că străinii nu ne lăsau în centrul acestuia.

    La ușa mititică, ne aștepta Gherasim Fătul, cu o privire și un zâmber de bucurie, cu rar s-a mai întâmplat să întâlnesc în viața mea.

    „No, asta-i biserica noastră bătrână! Intrați!” Când am văzut-o așa de mică și cu acoperișul tot găurit, m-a apucat plânsul, mai ales, că intrând, fără să observ, mi-am izbit capul de am văzut stele verzi.

    Fără să vreau m-a apucat o mânie fără margini. Mă sileam să nu mă arăt, nicidecum. Îmi dădeam primul examen și lumea era cu ochii pe mine. Atunci m-am hotărât ferm: Trebuie făcută biserica urgent!

    Mult după aceea mi-am dat seama că David-David, în chip inspirat și inteligent, m-a dus pe traseul parcurs, chiar în prima zi când am călcat în satul Tioltiur.

    La 1 Octombrie 1964, am fost numit preot paroh, iar la 3 Octombrie am săvârșit prima Sfântă Liturghie, cu o participare absolută a creștinilor, dornici de slujbă și predici.

    M-am instalat singur! Eram vinitură, deci răgățean de peste munți, și nu s-au înghesuit oficialitățiile să vină, dar nici eu nu le-am poftit.

    De la prima liturghie am făcut planul de lucru și s-a hotărât, pe loc, în Adunarea Parohială, să se înceapă cu strângerea a câte 50 de lei pentru începerea lucrării. A urmat cumpărarea locului cu ruina bisericii reformate, ajutându-ne minunatul preot reformat de la Stoiana, Banyai Bella.

    La 10 Mai 1965 s-a început biserica și s-a terminat în roșu în August 1966, deci la câteva luni, mai ales că a fost și o iarnă, pe lângă cele două veri și două primăveri.

    Ca să fiu mai pe scurt: creștinii din Tioltiur, Consiliul Parohial, Sandu Casierul, Comitetul de Construcție, femeile cele harnice și hotărâte, mătușa Irina cu diplomația ei, au reușit performanța de a se ridica biserica într-un timp record.

    Autoritățile s-au arătat aspre. Primarul comunei a fost destituit, dar fericit că a ajutat discret la zidirea bisericii; Partenie, Președintele Colectivei, bătut măr pentru că a dat atelajele pentru căratul pietrei necesare la zidirea bisericii; Președintele Baroi de la Raionul Gherla, bătut cu palmele și coiomegele de către femeile din Tioltiur, zicându-se că femeile nu au judecată, pot bate tot satul!

    A fost o epopee locală, de mai mare dragul. Dar a fost și locul, precum și bravii tioltiureni, nemaiîntâlnind asemenea oameni până azi! Ca vârf al bucuriei duhovnicești, de credință strașnică, ce să mai spun de Posturile ținute, pe zile, de câte zece familii, pe rândul satului ca să se răzbească în lucrare, în pace și bucurie!

    Cum să uiți așa creștini transilvăneni!

    Felicităm inițiativa de a scrie o lucrare, în care să se arate locuri, lucrările de toată mâna, strașnicii gospodari, de toate pregătirile, și, ca fapt de bucurie, să nu se abandoneze satul cu biserica de lemn și biserica cea nouă cu școala, casele și gospodăriile care nu trebuie părăsite!




Satul Tioltiur

    Tioltiur este așezat în spațiul mioritic al alternanței deal-vale, este o părticică din ”piciorul de plai” din ”Țara Mândră și binecuvântată. Semanată de Domnul pre pământ”, evocată în descrierea ”Ardealului” de către scriitorul revoluționar de la 1848, Nicolae Bălcescu.

    Satul a apărut într-un ținut păduros din stânga albiei Someșului Mic, la distanța de 8 km spre Vest peste dealuri, în ascunzișul dealurilor, protejat de înălțimi.

    Tioltiurul se numără printre satele înfundate din partea de Nord-Vest a județului Cluj, printre prelungirile de culmi ale Podișului Someșan.

    Aici într-o albie geologică înclinată spre Sud,cu sute de mii de ani în urmă, sub protecția dealurilor și pădurilor ce-l înconjurau, s-au pus bazele satului. Termenul sat provine din limba latină - fossatum - cu semnificație de loc împrejmuit de șanț, ori de ridicătură de pământ ( dealuri ).

    Spațiul Tioltiurului cuprinde o porțiune de teren ce face trecerea de la dealurile Dejului la cele ale Clujului. În acest loc cu multe epoci geologice în urmă, a fost o groapă. Cu timpul, în această groapă au fost aduse materiale cărate de precipitații venite de pe dealurile din jur.

    Pământul pe care s-a așezat satul este rezultatul prefacerilor multor ere geologice la care s-au adăugat și factori externi precum ploi, zăpezi, înghețuri sau vânturi.




Monografie




Volumul I - TIOLTIUR ”Satul meu de suflet, satul meu de dor”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
Tioltiur / Doctor Vasile Lechințan, Danil Păcurar, Liana Rus, Fabian Mureșan, Ioan Peteanu
Coordonator: Vasile Iușan, Cluj-Napoca, Casa de Editură Dokia, 2014
ISBN 978-606-8492-41-4

I. Lechințan, Vasile
II. Păcurar, Danil
III. Rus, Liana Mirela
IV. Mureșan, Fabian
V. Petean, Ioan
VI. Iușan, vasile ( coordonator )

996 / 498 Tioltiur

Introducere
I. Comuna Cornești, județul Cluj, România
II. Comuna Cornești, Cadrul geografic
III. Comuna Cornești, Cadrul istoric
IV. Așezarea geografică a statului Tioltiur
V. Istoricul satului Tioltiur
VI. Evoluția demografică a satului Tioltiur
VII. Școala
VIII. Credința și biserica
IX. Datini, obiceiuri, tradiții
X. Limba română și graiul tioltiurenilor
XI. Cultura populară Etnografie și folclor
XII. Economia
XIII. Evenimente

Lansarea Monografiei Tioltiur
”Satul meu de suflet, satul meu de dor”





Volumul II - TIOLTIURENII de la străbunici la strănepoți

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
IUȘAN, VASILE Tioltiurenii: de la străbunici la strănepoți / Vasile Iușan - Cluj-Napoca

Editura Dokia, 2016
ISBN 978-606-8492-67-4

1488 / 744 Tioltiur

Binecuvântare pentru tioltiureni
ASTALÂȘ ȘTEFAN - a lui Iosif de sub Jie
ASTALÂȘ GRIGORE - de sub Jie
ASTALÂȘ GHEORGHE
ASTALÂȘ AUGUSTIN - Gusti
AȘTILEAN IOAN - Uănu
AȘTILEAN IOAN - a Hatoșului
AȘTILEAN SIMION
AȘTILEAN ȘOFRON
BERENDI IOAN
BERENDI VENIAMIN - Veni
BERENDI GAVRIL
BIRIȘ ALEXANDRU
BIRIȘ SIMION
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN TIOLTIUR
BISERICA DE CULT PENTICOSTAL
BISERICA DE LEMN DIN TIOLTIUR
BUDUȘAN IOAN - Sârbucu
BUDUȘAN PETRU - a lui Iulian
BUDUȘAN VASILE - a lui Abel
BUDUȘAN VASILE - Tica
BUDUȘAN ANA - a Vasilichi Tichi
BUDUȘAN GRIGORE
BUIA IOAN
BUIGA ANA - a lui Ionel Ceterașu
BUIGA IOAN MIRCEA
BUIGA VASILE
BUIGA ANDREI - a lui Constantin
BUTUZA IOAN
CASA PAROHIALĂ ORTODOXĂ
CĂMINUL CULTURAL
CHIFOR ANTON
CHIOREAN DANIEL - Încetucu
CHIOREAN DANIEL - Nealcoșu
CHIOREAN GAVRIL - a Pruncanului
CHIOREAN GAVRIL - Câniocu
CHIOREANN IOAN - Nașu
CHIOREAN IOAN
CHIOREAN IRINA
CHIOREAN MARIA - din Dâmb
CHIOREAN ȘTEFAN - a Pruncanului
CIOREAN CRISTINA - a Pantilichi
CIUPE GHEORGHE
CIUPE MARIA - a lui Vilian
COCIȘ GHEORGHE - a lui Lazăr
COCIȘ LAZĂR
COCIȘ SABIN ȘI MARIA
COOPERATIVA DE CONSUM
CORNEA ALEXANDRU
CORNEA IOAN
CORNEA EUGENIA - a lui Teofil
COSTEA ANTON - Tonu din Berec
CZEGENI IRINA
DANIELA IRIMIE - a Vasilichi Tichi
DAVID DAVID - Davica
DAVID IONAȘ - Râgla
DIOSAN MARIUS - de-a Colonelului
DISTILĂRIA DE JINARS A LUI ȘENDORUC
DOREAȚĂ ȘTEFAN
FERMA RUS ILIE
GHIȚEANU FLORIAN
HACIU NICOLAE
ICLODEAN GAVRIL - Țâgărașu
IOJICA ȘI JUJICA - forjor
IUȘAN ALEXA
IUȘAN ALEXANDRU - a lui Emil
IUȘAN ALEXANDRU - a Tocului
IUȘAN ANA - a Armanului
IUȘAN ANA - a lui Iosif de la Toneie
IUȘAN ANDREI - Indrei a Nucului
IUȘAN COCIȘ MARIA
IUȘAN CORNEL - a Armanului
IUȘAN DUMITRU - Mitruțu
IUȘAN GAVRIL - a lui Valin
IUȘAN GHERASIM - Sigartău
IUȘAN GHEORGHIȚĂ - a lui Ghițu
IUȘAN IOAN - de-a Tocului
IUȘAN IOAN - Ionel a Petri
IUȘAN IOAN - a Irinuchi
IUȘAN IOAN - de pe Ajegos
IUȘAN IOAN - Ionaș din Berec
IUȘAN IOAN - Jebucu
IUȘAN IOAN - Nașu din Berec
IUȘAN IOAN - Tocu
IUȘAN IOAN - din Părău
IUȘAN PANTILICA - de la Tonee
IUȘAN PAVEL
IUȘAN PETRU - a Vasilichi Tocului
IUȘAN RADU - a lui Ionaș
IUȘAN VASILE - a Vasilichi Tocului - Dondar
IUȘAN VIRGIL - a Petri
IUȘAN ALEXANDRU - Șandor din Berec
IUȘAN CORNEL - a Armanului din Sânnicoara
IUȘAN DANI - a lui Chirai
IUȘAN DANIL - a Vasilichi Tocului - Doru
IUȘAN EUGENIA - Zeni a lui Iovu
IUȘAN IOAN - a Armanului
IUȘAN IOAN - a Pantilichi din Berec
IUȘAN PANTILICĂ - a lui Șandor din Berec
IUȘAN POMPEI
IUȘAN VASILE - a Tocului
IUȘAN VILIAN - a Armanului
LAPOȘI ANA - a Luchi
LĂPUȘAN IULIANA - a Brocoșiți
LĂPUȘAN NICOLAE
LĂPUȘAN IOAN - Roșuțu
LĂPUȘAN MARIA - a lui Iosif de sub Jie
LĂPUȘAN VALENTIN - a Pinticani
LELEA MARTA
LELEA BIRII
LETIA LAURA CATINCA
LOȘONȚI IOAN
LOȘONȚI IOAN - de sub Chereș
LOȘONȚI IOAN - Ionel Păcuraru
LOȘONȚI LIDIA
LOȘONȚI MARIA - Creața
LOȘONȚI MARIA - a Pășculesi
LOȘONȚI ANA - a Vasilichi Tii
MARGINEAN PĂCURAR SIBIAN
MĂRGINEAN GHERASIM - Făt la Biserică
MOCIREAN MARIA
MORAR EZECHIL
MORAR MARIA - a lui Ianoș
MORAR IULIANA - a Luchi
MORAR CAROI
MORIȚ
MUREȘAN ANA - Anica a lui Alexandru Crețului
MUREȘAN GHEORGHE - a lui Pitan
MUREȘAN GRIGORE - Zbângu
MUREȘAN ILIE - a Ciucendri
MUREȘAN IOAN - a lui Ioan de pe Vale
MUREȘAN IOAN - a Tanciului
MUREȘAN IOAN - Uănuțu Crețului
MUREȘAN LAURENȚIU - a Moșului
MUREȘAN MARIA - a lui Dian
MUREȘAN NICOLAE - a lui Colbai
MUREȘAN SIMION - a Fișpanului
MUREȘAN ȘTEFAN - a Crețului
MUREȘAN VASILE - Bința
MUREȘAN VASILE
MUREȘAN ALEXANDRU
MUREȘAN ALEXANTRU - a pantilichi
MUREȘAN GAVRIL - a Lichi
MUREȘAN GHEORGHE - a Zbângului
MUREȘAN GHEORGHE - Zbângu
MUREȘAN MARIA - a lui Teofil
MUREȘAN PAMFIL
MUREȘAN VALIN
OPREA IOAN - Guțăla
PĂCURAR ALEXANDRU - Șendoruc
PĂCURAR ALEXANDRU
PĂCURAR ALEXANDRU - a Națichi
PĂCURAR AMBROZIE - a Tescului
PĂCURAR ANA - a lui Alexandru
PĂCURAR ANA - a lui Gusti Găcioai
PĂCURAR DĂNILĂ - a Dani Țâli
PACURAR IOAN - a Hanțului
PĂCURAR IOAN - a lui Dădău
PĂCURAR MARIN - a lui Dădău
PĂCURAR SIMION - Bufu
PĂCURAR VALER - a lui Dădău
PĂCURAR ALEX - a lui Sandu lui Șendoruc
PÂRȚOC IOAN
POP ANA CORNELIA - a lui Valin
POP DIAN
POP GAVRIL IOAN - Gaga
POP GHEORGHE - a Vasilichi Bexului
POP IOAN - Uănucu Starostele
POP IOAN - a Dochiți
POP IOANN - a lui Augustin muzicantul
POP IOSIF - a Peștelui
POP VALIN - a Savului
POP VASILE - Furișelu
POP VASILE - a lui Dian
POP VASILE
POP EUGENIA - Doamna Jeni
POP IOAN - a Peștelui
POP MARIA
POP MARIA - a lui Mihai
POP RADU - a Peștelui
PREOT BUFNEA IOAN
REMIZA CAP birou
RUS ALEXANDRU - Jandra
RUS ANA - a lui Ion a Dăniți
RUS ANA - a lui Victor
RUS ANANIE
RUS AUREL - de-a Țâli
RUS DANIEL
RUS DANIEL - a Majorului
RUS GAVRIL - a lui Coroi
RUS GHEORGHE - a lui Iacob
RUS IACOB - a lui Gheorghe a lui Iacob
RUS IOAN - Ionaș a lui Ariton
RUS IULIANA - a lui Iosif a Cioarbi
RUS LUCREȚIA
RUS MARIA - a lui Virghil
RUS PAVEL - a lui Casian
RUS PETRE - a Țâli
RUS PETRU - a lui Dani Diacului
RUS RADU - de-a Meciului
RUS VALER - a Dăniți
RUS ARITON - a lui Coroi
RUS ILIE MIRCEA
ȘCOALA DIN TIOLTIUR
TĂPĂSTĂU DANIL - a lui Buri
TĂPĂSTĂU IOAN - Ionel
TĂPĂSTĂU TIMOFTEI
TĂPĂSTĂU ALEXANDRU - Sandi
TĂPĂSTĂU IOAN - Băbuța
TĂPĂSTĂU ȘTEFAN - a Cruci
UNGUR CORNEL - a lui Avram
UUNGUR DANIEL
UNGUR DANIL - a lui Ianoș
UNGUR IOAN - a lui Tipăruș
UNGUR MARIANA - a lui Marius
UUNGUR MARIA - a lui Mihai
UNGUR NASTASIA - Brăniștioaie
UNGUR VASILE - a Furișelului
UNGUR VASILE - Batilica




Volumul III - TIOLTIURENII de la Comuna Primitivă la Internet

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
IUȘAN, VASILE
Tioltiurenii: de la comuna primitivă la internet: antologie de texte istorice
Vasile Iușan; prefață de Radu Kretzudava - Cluj-Napoca, Editura Dokia, 2017
Conține bibliografie - Index
ISBN 978-606-8492-88-9

I. Kretzudava, Radu ( prefață ) 1060 / 530

CAPITOLUL I - Urme istorice
CAPITOLUL II - Drumul Domnilor, drumul tioltiurenilor
CAPITOLUL III - Drumul pâinii
CAPITOLUL IV - Drumul cânepii
CAPITOLUL V - Drumul oilor
CAPITOLUL VI - Drumul învățăturii
CAPITOLUL VII - Drumurile tioltiurenilor
CAPITOLUL VIII - Ultimul drum
CAPITOLUL IX - De vorbă cu tioltiurenii






AUTORI


Dr. VASILE LECHINȚAN
Un istoric, un patriot la 65 de ani

Când valurile difuze ale unor ambiții și pretenții nemăsurate loveau Cetatea, zdruncinând-o din temelii, când sentimentul național românesc era umilit, când se încerca reclădirea unui status medieval pentru oraș și românii trebuiau să iasă din instituțiile seculare la care și ei au contribuit substanțial, veac după veac, atunci o voce s-a făcut remarcată în Clujul nostru de după Revoluția din Decembrie 1989; era vocea unui cunoscător al documentelor de arhivă, un cercetător de mare acuratețe și probitate științifică - Vasile Lechințan.

    Continuându-l pe marele istoric David Prodan, care din perspectiva unei vieți de istoric al Transilvaniei a afirmat în anul 1990 că prezența și dreptul românilor în instituțiile seculare ale Clujului este o minimă reparație istorică, Vasile Lechințan a ilustrat cu documente acest adevăr, din 1990 și până astăzi, scriind și o lucrare pe această temă. Din păcate, justiția și oficialitățile au fost oarbe. În ultimul timp, unele instanțe de judecată s-au trezit, dându-și seama de diferența uriașă dintre administrare și proprietate , Vasile Lechințan a adus contribuții importante în istoriografia românească, semnând ca autor și coautor peste patruzeci de volume, peste cincizeci de studii în reviste de specialitate și sute de articole în presa clujeană și cea din țară. Volumul său Dicționar al oficialilor români din Transilvania ( 1328 - 1918 ) a fost achiziționat și de către Biblioteca Congresului S.U.A.

    A scris despre: românii din Covasna și Harghita de-a lungul secolelor și drama deznaționalizării unor comunități întregi de români din această zonă; despre pușcașii români chioreni din secolul al XVII-lea; despre țăranii români și piața Clujului în secolul XVI - XVII; despre relațiile românilor din Ținutul Chioarului cu orașul Cluj in secolul al XVII-lea; despre limba română în viața secuilor ( din secolul al XVI-lea până la 1918 ); despre chezii și juzii români din comitatele Cluj și Turda în secolul al XVII-lea; despre răscoala lui Horea și despre revoluția de la 1848; despre românii clujeni din secolul XV-XVII; despre oficialii maramureșeni români din secolul XVi-XVII și altele. De menționat că este autor și coautor a peste cincisprezece monografii de localități din județele Cluj, Alba, Bistrița-Năsăud, Bihor și Mureș. Este autorul unui roman istoric a cărui acțiune se petrece în Clujul anului 1660 și al unor povestiri istorico-fantastice intitulate Feeriile Clujului . De câțiva ani susține revista ”Orașul” un minunat album dedicat Clujului interbelic și tot în această revistă a deschis rubrica Enciclopedia Clujului .

    Timp de un an și jumătate, Vasile Lechințan a ținut o rubrică zilnică la Transilvania Live, intitulată Cronologia Clujului , text și imagini cu principalele evenimente ale zilei respective din Clujul de odinioară, apoi și din toată Transilvania. Vasile Lechințan a fost cel care a sesizat în presa centrală faptul că Dicționarul limbii române, inițiat de Pușcariu în perioada interbelică este nefinalizat, în timp de Ungaria a găsit resursele necesare să tipărească o uriașă enciclopedie în optsprezece volume, la care s-a lucrat doar șase - șapte ani. În urma acestei sesizări s-au acordat fonduri Academiei, încât astăzi acest dicționar este finalizat. Printr-o documentație serioasă Vasile Lechințan a oprit mascarada înhumării pe teritoriu românesc a unui fascist maghiar, scriitorul Jozsef Nyro, salvând astfel onoarea, atât a românilor, cât și a maghiarilor din țară și din Ungaria, știindu-se că Europa, ca de altfel întreaga lume civilizată, este foarte sensibilă în astfel de manifestări extremiste.

    Memoriul inițiat de Vasile Lechințan și semnat de șapte academicieni din Cluj și București, de numeroși oameni de cultură a dus la repunerea plăcuței cu textul lui Nicolae Iorga în cadrul complexului statuar Matei Corvin din Cluj-Napoca.

    Îl cunosc pe colegul Vasile Lechințan de la Arhivele Naționale din Cluj, pe care le-a slujit cu pasiune, dăruire și profesionalism. Aici, în vălul uriaș de cereri de tot felul de după Revoluție, el a știut să facă față cu profesionalism, integritate morală și solicitudine tuturor problemelor ivite, indiferent de complexitatea lor. A fost permanent preocupat să apere, atât imaginea instituției, cât și cauza celor care au trecut pragul Arhivelor clujene. Știu că stătea, adesea, până noaptea târziu pentru a rezolva imensul set de cereri. Deși este cunoscător perfect al paleografiilor latină și maghiară ( în Cluj și în țară se pot număra pe degete astfel de specialiști români ), se vede că statul român nu are nevoie de astfel de specialiști , și Vasile Lechințan a fost pensionat recent cu o pensie mizerabilă.

    Am considerat util să prezint succint o parte din realizările vrednicului cercetător în ale istoriei Vasile Lechințan, în calitatea mea de cel mai apropiat coleg de la Arhivele Naționale și ”confident de perfectă loialitate”, acum, la împlinirea vârstei de 65 de ani, colegul nostru fiind născut la 21 Ianuarie 1949 în comuna Silivașu de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud.

    Îi dorim sănătate, viață îndelungată întru mulți ani și noi succese în activitate.
                                                                               Laurențiu MERA




DANIL PĂCURAR

M-am născut a 4-a zi de Crăciun, în anul 1938, luna Decembrie, ziua 28, în satul Tioltiur, comuna Lujerdiu, județul Someș ( la vremea aceea ), din părinții David și Maria, cu numele de familie Păcurar, mărturie și semnificație a sedentarismului strămoșilor tioltiurenilor și atestare despre una dintre ocupațiile de bază, păstoritul.

    Prenumele Danil a fost luat din Biblie, spre a avea ca ocrotitor spiritual pe profetul Daniel din Vechiul Testament. Am copilărit în Tioltiur unde am urmat clasele primare ( I-IV ). Clasele gimnaziale le-am terminat la școala din satul Morău, singura școală gimnazială în comuna Lujeriu între anii 1950 - 1955.

    La terminarea școlii din Morău, îndrumat de dirigintele clasei, profesorul de limba română, am dat examen de admitere la liceul de limbi clasice din Cluj. Trecând cu succes examenul, am urmat cursurile liceului timp de un trimestru, dar din cauza lipsurilor bănești am fost nevoit să părăsesc liceul, transferându-mă la liceul ”Petru Maior” din Gherla, stând în gazdă la o rudă, fiind aprovizionat de acasă cu alimente timp de 4 ani ( clasele VIII - XII ).

    Am continuat studiile la Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj, Facultatea de Filologie ( Litere ), de pe strada Horea, terminând-o cu o Diplomă de Licență.

    În anul 1960 am început activitatea în învățământ ca profesor la școala generală din satul Feldioara, comuna Cătina, raionul Sărmaș, regiunea Cluj.

    După trei ani de muncă conștiincioasă cu elevii, am fost mutat la școala din Tioltiur ca profesor. Timp de 19 ani am slujit cu credință școala din Tioltiur, predând obiectele limba română, limba rusă, limba franceză, și limba latină.

    În ultimii ani am îndeplinit și funția de director al școlii din Tioltiur. După desființarea claselor V - VIII de la școala din Tioltiur, din cauza lipsei de elevi, în anul școlar 1981 - 1982 am fost transferat la școala gimnazială din satul Dezmir, comuna Apahida, ca profesor de limba și literatura română, având și funcția de director.

    După evenimentele din Decembrie 1989 sunt mutat ca și profesor titular la școala din Sânnicoara și director coordonator la școala din Apahida. Sunt apoi numit director la școala din Sânnicoara, unde am lucrat ca profesor și director timp de 8 ani până la pensionare în anul 1998.

    Ca profesor de limba și literatura română am format zeci de promoții de elevi, insuflându-le dragostea pentru limba maternă, transmițând elevilor cunoștințe, priceperi și deprinderi, dezvoltându-le emoții și sentimente.

    Am muncit cu multă dăruire pregîtind elevii pentru concursuri și olimpiade școlare, organizând meditații neplătite pentru elevii mai slabi la învățătură. Ca diriginte, în ultimii ani de învățământ am fost amator al muncii culturale și sportive cu elevii, îsoțindu-i în zeci de excursii, tabere și expediții școlare, organizând nenumărate întreceri sportive și programe cultural - artistice.

    Ca și pedagog, am reușit să impun ordine și disciplină prin toate cele 5 școli în care am lucrat.

    Ca director, m-am preocupat de aprovizionarea școliilor cu cele necesare bunei funcționări, cu lemne de foc, dotarea școlilor cu sobe, table, bănci, material didactic, etc.

    Am acționat pentru înființarea școlii de 8 clase în staul Corpadea, comuna Apahida, m-am preocupat pentru acoperirea unui corp de clădire al școlii din Sânnicoara, am depus mult efort pentru introducerea gazului metan în școala și grădinița din Sânnicoara.

    Am iubit și am fost iubit de mii de elevi, zeci de cadre didactice, colegi, am fost apreciat de părinții elevilor, de superiorii din învățământ.




LILIANA MIRELA RUS

Liliana Mirela Rus s-a nîscut la 1 Mai 1968 în localitatea Gherla. Părinții ei, Legian și Maria, profesor de istorie-geografie, respectiv învățătoare, locuiau în satul Stoiana, comuna Cornești. Stoiana a fost pentru Liana leagănul copilăriei.

    Aici, părinții săi au avut grijă să-i sădească în suflet dragostea pentru natură, respectul pentru tot ceea ce poporul român are bun, frumos, și sfânt, setea neobosită de folclor adevărat, autentic și credința în Dumnezeu.

    Părinții săi aveau aceste valori moștenite din familiile lor. Tatăl, Legian, Rus, s-a născut în satul Tioltiur, unde mama sa era considerată „privighetoarea satului”. Mama sa, Maria Rus, fostă Suciu, s-a născut la Lujerdiu și provenea dintr-o familie de dascăli.

    Amândoi au demonstrat că prin muncă cinstită, dragoste și credință poți face minuni și poți să lasi în urmă valori adevărate.

    Liana a urmat cursurile Școlii cu clasele I-IV din Stoiana, iar clasele V-VIII le-a urmat la școala din Cornești. În anul 1987 a absolvit Liceul Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca, specialitatea învățătoare.

    A lucrat ca învățătoare la Școala Nr. 9 Cluj-Napoca timp de 22 de ani, iar din anul 2010 este învățătoare la Școala Gimnazială „Emil Isac” Cluj-Napoca.

    Am putea spune că întreaga sa viață a stat sub semnul dragostei de folclor. A făcut parte din grupurile folclorice de copii și adulți conduse de părinții săi în satul Stoiana, grupuri care prezentau obiceiuri de colindat și „Cununa la seceriș”. Cele două grupuri au activat între anii 1976 - 1988 și au participat la spectacole, festivaluri și concursuri în multe locuri din țară.

    La Școala Nr. 9 Cluj-Napoca, Liana a condus grupul de colindători „Izvor de dor”.

    Din anul 2009 Liana și-a adus contribuția ca prezentatoare a spectacolelor organizate în comuna Cornești la „Fiii Satului” din localitățile: Tioltiur, Bârlea, Lujerdiu, Cornești și Igriția.

    Se conduce după maxima „dascălul este făclia care se stinge luminând” și în tot ceea ce face pune suflet, dragoste și valoare.


Confesiune

În viața fiecărui om există un moment în care se întreabă cine este și de unde vine. Uneori aceste întrebări revin obsesiv și atunci încercăm să răspundem la ele. Răspunsul îl găsim într-un singur loc spre care ne trag firele nevăzute ale vieții. Acel loc se numește simplu ACASĂ sau LOCUL NATAL.

    Atunci când am hotărât să scriu „Monografia comunei Cornești”, probabil că firele vieții mă atrăgeau fără să-mi dau seama spre locul meu de naștere.

    A scrie o monografie este un gest de mare responsabilitate. Ești răspunzător față de înaintașii tăi, dar și față de contemporani. Trebuie să scuturi colbul anilor de pe faptele petrecute și să le prezinți în toată măreția lor. Trebuie să aduci trecutul în prezent și să muți prezentul în trecut pentru ca împreună să pregătească viitorul ...

    Nu am pretenția că am spus totul despre Valea Tiocului, dar sper că măcar am trezit curiozitatea celor care vor citi aceste rânduri și cine știe, poate cândva, vor ajunge să stăbată drumul pe urmele lui Mihai Viteazul, sau vor ajunge să urce pe platoul Dealului Bobâlna ...

    Pentru fiecare on există un singur loc în care cerul este mai albastru, iarba este mai verde, pământul este mai cald și unde se simte cu adevărat împlinit ...

    Doar cu apa din acel loc îți poți stăpânii setea sufletului ...

    Acel loc se numește simplu ACASĂ .

    Acelui loc îi închin toată iubirea și recunoștința mea ...

                                                                               Liana Rus




Profesor IOAN PETEAN

    Anul 1939 aducea deasupra Europei norii negrii ai războiului, nelăsând oamenilor bucuria vieții.

    Cu toate acestea, în 10 Noiembrie al anului, se năștea cel de-al 3-lea copil al familiei Petean din comuna Pălatca și după numele tatălui a primit și el numele de IOAN.

    Copilăria și-a petrecut-o în atmosfera încordată a celui de al II-lea Război Mondial. Singurele amintiri din această perioadă sunt cele 3 tunuri ( branduri ) instalate sub pădure la circa 100 de metri de casa părintească și când acestea trăgeau peste sat, se stingea lampa în casă. De asemenea l-a impresionat grămada de proiectile de tun aruncate într-o grămadă sub cireșul de la poartă.

    Familia s-a refugiat în România, trecând granița care a sfârtecat Ardealul în două părți prin Dictatul de la Viena și care era fixată pe culmea dealului spre Sud la circa 1 km.

    Reveniți din refugiu părinții și cei patru copii Maria, Mircea, Ioan și Ana ( născută în timpul războiului ) și-au regăsit casa ocupată de o familie de țigani, care au părăsit-o în grabă.

    În toamna anului 1946, ”anul cumplit al foametei” a început clasa I la școala din sat, având-o ca învățătoare pe Elena Bardoski. Mergea la școală cu o traistă din lână învârstată și avea în ea ”tăblița” și „țeruza” dar temele la citire și aritmetică se ștergeau mereu căci mergea fugind la școală. Pentru aceasta stătea mereu în colț, în genunchi pe boabe de fasole.

    La alegerile din 19 Noiembrie 1946 a fost pus să învețe o poezie pentru serbare, dar n-a reușit să recite și a sfârșit în plâns.

    Din banca din fundul clasei, ce cuprindea peste 70 de elevi, a urcat treptat, ajungând în banca a doua pe care n-a părăsit-o până la absolvirea gimnaziului, la școală clasându-se mereu al doilea.

    Anul 1953 este marcat de absolvirea clasei a VIII-a făcând parte din prima generație de absolvenți ai școlii elementare de 7 ani înființată în anul 1950. Până la această dată mii de copii din sat mergeau la școală în comuna Mociu. Din satul natal au plecat atunci Maria Câmpean, Mihai Ghiroagă, Maria Seleș și MIrcea Petean, fratele mai mare. Lor li s-a alăturat și Dorel Vișan, viitorul mare actor român, care atunci venea peste deal din satul Tăușeni.

    În toamna anului 1953 este înscris la Liceul de băieți nr.3 din Cluj-Napoca, liceul orășenilor, în care nu erau decât 10-15 elevi de la țară. După absolvirea clasei a VIII-a, un accident îl forțează să întrerupă cursurile pe care le va relua în 1958 la liceul George Barițiu din Cluj-Napoca, pe care îl absolvă în anul 1961 cu diplomă de bacalaureat.

    Obține o bursă regională și în anul 1961 urmează Facultatea de Filologie a Univerității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca pe care o absolvă cu licență în anul 1966.

    Prin repartiție guvernamentală este încadrat ca profesor titlular la catedra de limba română din Tioltiur, comuna Cornețti. Își definitivează activitatea în anul 1969 prin examen de definitivat lucrând sub deviza ”omul sfințește locul”.

    În anul 1968 se căsătorește tot cu un cadru didactic, Voichița Păcurar, cu care are un băiat în anul 1970, Ioan Mircea Petean.

    Din anul 1970 este promovat în funcția de director coordonator al școlilor de comuna Bonțida, unde s-a remarcat ca adevărat formator de oameni și caractere.

    Aici a funcționat până la pensionare, în anul 2003. A fost director coordonator timp de 28 de ani, consilier local 18 ani, antrenor de fotbal la echipa Someșul Bonțida. A primit distincția de ”Profesor evidențiat” ca urmare a absolvirii gradelor didactice II și I. A publicat articole de specialitate în revistele de specialitate ale Școlii Județene, a condus cercul pedagogic al profesorilor de limba română din zona Gherla timp de 12 ani.

    Școala a fost pentu el o a doua casă.




Economist FABIAN MUREȘAN


CURRICULUM VITAE

I. INFORMAȚII PERSONALE

Nume, Prenume: Mureșan Fabian
Domiciuliu: Cluj-Napoca
Telefon: 0728/858945
E-mail: muresan53@gmail.com
Data nașterii: 27.11.1953
Locul nașterii: sat Tioltiur, județul Cluj
Starea civilă: căsătorit, un copil

II. EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ

1. 2001 - prezent - Primăria Cluj-Napoca - Șef Serviciu Audit Public Intern
2. 2000 - 2001 - S.C ”Termorom” S.A. Cluj-Napoca - Director Financiar
3. 1996 - 2000 - Banca Agricolă S.A - Inspector General de Control
4. 1990 - 1996 - S.C ”Termorom” S.A. Cluj-Napoca - Șef Serviciu Plan, personal
5. 1997 - 1990 - Combinatul de Utilaj Greu Cluj-Napoca - Tehnolog

III. EDUCAȚIE ȘI FORMARE

1. Universitatea ”Spiru Haret” București - Facultatea de Drept
2. Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca - Master în Administrație Publică
3. Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca - Facultatea de Științe Economice
4. Institutul Politehnic Cluj-Napoca - Facultatea de Mecanică
5. Liceul Industrial Energetic Cluj-Napoca
6. Școala Generală Tioltiur

IV. APTITUDINI ȘI COMPETENȚE PERSONALE

Limbi străine: engleză, rusă
Aptitudini și competențe artistice: muzică, literatură
Permis de conducere: categoria B
Pasiuni: grădinăritul




VASILE IUȘAN

    S-a născut în 5 Iulie 1944, în localitatea Tioltiur, Cluj, România, al doilea fiu al Mariei și al lui Vasile Iușan a Vasilichi Tocului.

A absolvit școala elementară în satul natal.
Gimnaziul la Corneni și Aluniș.
Școala Profesională de Instalații la Grup Școlar Construcții, Cluj-Napoca.
Liceul George Barițiu, Cluj-Napoca.
Facultatea de Drept la Universitatea ”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
Școala Populară de Artă secția actorie profesor Cecilia Șindelaru și regie de teatru profesor Gogu Gherasim, Cluj-Napoca.
Școala de Sociologie profesor Achim Mihu, Cluj-Napoca.

A profesat ca: instalator, sociolog, jurist, actor la Teatrul de Stat Turda și Teatrul Național Cluj-Napoca - 52 de roluri în teatru, 8 roluri în film.

    Pensionar: fotograf, operator video, epigramist - a publicat 17 plachete de epigrame și o carte de epigrame: ”Ridică-te Caragiale...”.

Funcții:
Director Clubul Terra al Fabricii de Medicamente Terapia, Cluj-Napoca.
Director Teatrul de Stat Turda.
Director Teatrul Zamolxe, Cluj-Napoca,
Secretar General al Asociației Transilvane ”Zamolxe”, Cluj-Napoca.

    Proprietar: S.C. Foto Clip S.R.L. Cluj-Napoca.



EDITOR


RADU CREȚU

    Precum ridicarea unei Biserici e scrierea unei cărți. Cărămidă cu cărămidă, pagină cu pagină, până când i se așează acoperișul, până când e pusă între coperte. Dar munca de abia a inceput. Din afară totul pare bine și frumos, dar în interior trebuie zugraviți pereții cu faptele sfințiilor, trebuie cumpărate ornamente și trebuie sculptat altarul. Tot așa și cartea, după ce a fost concepută și i s-a stabilit planul în mare și în detelii, urmează decorarea ei cu portretele sfinților. Că oare ce sunt țăranii unui sat decât sfinți neaureolați ai altarului gliei străbune, și ce sunt scenele sacre, decât robota lor de zi cu zi, iar versetele din Biblie sunt cântecele lor de muncă, de dor, de petrecere, de șagă!

    „La început a fost cuvântul”, iar cuvântul a fost rostit de cineva, tot astfel este și în cazul apariției unei cărți. Cineva spune: „vreau să aibă și satul nostru, Tioltiur, o carte a lui, sunt dispus să fac acest lucru indiferent cât m-ar costa!” Vasile Iușan începe imediat să acționeze. Este exact inversul politicienilor din zilele noastre, care mai întâi vor să fie plătiți pentru ceea ce ar vrea să facă, și, după ce vor fi plătiți, vor uita ce au promis.

    Iușan Vasile a început să lucreze la această Carte despre Tioltiur, concepută astfel încât să transgreseze tipul obișnuit de monografie și să aibă în centru ei viața de obște a sătenilor de ieri și de azi, întreaga lor ființă spirituală cu istori și datini. dar și materializată în fotografii numeroase care să împodobească și înfrumuțeseze paginile cărții și să bucure ochii cititorului.

    Conștient că nu poate face acest lucru singur, a apelat, cu modestie, convingere, răbdare și diplomație, dar și cu coercițiune, la ajutoare specializate pe diferite teme, pomeniți pe larg în paginile anterioare, la care aș adăuga și pe „domnul” Internet care și-a adus cu precizie și dezinvoltură contribuția.

    Tuturor, editorul le aduce respectuoase mulțumiri și laude.

                                                                               Radu Crețu


www.iusanvasile.ro
www.fotoclip.ro
www.orientarepanoramica.ro